Enrico Dindo s-a născut într-o familie de muzicieni. La vârsta de șase ani a început să studieze violoncelul, iar ulterior a absolvit Conservatorul de Stat Giuseppe Verdi din Torino. Mai târziu, a lucrat cu Egidio Roveda și Antonio Janigro. Din 1987 a activat ca prim violoncelist al Orchestrei Teatrului Scala, până în 1998.
În 1997 a câștigat Premiul I la Concursul de Violoncel Rostropovich de la Paris. Marele maestru rus a scris despre el că „este un violoncelist cu calități excepționale, un artist complet și un muzician format, cu un sunet extraordinar care curge ca o splendidă voce italiană”. De atunci, a început activitatea ca solist concertând în numeroase țări, cu ansambluri prestigioase precum Orchestra Filarmonicii BBC, Orchestra Filarmonicii din Rotterdam, Orchestra Națională a Franței, Orchestra Națională Capitole Toulouse, Filarmonica Scala, Orchestra Filarmonicii din Sankt Petersburg, Orchestra Simfonică de Stat din São Paulo, Orchestra Simfonică din Tokyo, Orchestra Simfonică din Chicago și Gewandhausorchester Leipzig. De asemenea, a colaborat cu dirijori importanți precum Riccardo Chailly, Aldo Ceccato, Gianandrea Noseda, Myung-Whun Chung, Daniele Gatti, Yuri Temirkanov, Paavo Järvi, Valery Gergiev, Riccardo Muti, precum și cu Mstislav Rostropovich.
În 2000, Asociația Națională Italiană a Criticilor Muzicali i-a onferit Premiul Abbiati pentru cel mai bun solist al stagiunii 1998-1999. În 2004 a fost desemnat câștigătorul celui de-al VI-lea Concurs Internațional Web Concert Hall, iar în 2005, președintele Republicii Italiene, Carlo Azeglio Ciampi, i-a acordat Premiul Vittorio De Sica.
Dirijor al Orchestrei de Cameră I Solisti di Pavia, ansamblu pe care l-a fondat în 2001, director muzical al Orchestrei Simfonice HRT din Zagreb (2014-2021), director artistic al Academiei Filarmonica Romana (din 2022), Enrico Dindo predă violoncelul la Conservatorul Elveției Italiene din Lugano, la Academia Pavia Cello și la cursurile de vară ale Festivalului Muzical Garda Lake.
