Petrenko-950x694
Distribuie

Ce poate fi mai frumos decât să-ți sărbătorești ziua de naștere împreună cu 4000 de oameni care te aplaudă din toata inima? Simon Trpceski, Vasily Petrenko și Orchestra Filarmonică Regală din Liverpool ne-au făcut în bună măsură cadou o seară ce a aniversat nu doar pianistul, dar și renașterea Simfoniei a III-a de George Enescu într-o versiune pe care cei prezenți în sală nu o vor uita prea curând.

text de SABINA ULUBEANU, compozitoare

Concertul nr. 3 în re minor de Serghei Rahmaninov reprezintă o piatră de încercare pentru orice pianist. Prima apariție a temei este o melodie simplă care se încadrează într-un ambitus redus, de terță mare: fără salturi, fără elemente spectaculoase. Și care nu lasă să se prevadă nimic din edificiul imens care se construiește de acolo, expresia pură a virtuozității instrumentale, și totodată a modulării sentimentale fără de care muzica lui Rahmaninov nu ar putea respira.

Pianistul Simon Trpceski a început foarte rafinat, iar dirijorul Vasily Petrenko l-a acompaniat mai întâi submisiv versiunii pianistice, și, treptat, luând cu adevărat conducerea ansamblului și a pianistului, ceea ce oferit intrepretării un plus de forță și de dinamism, pe lângă o etalare a unei motricități uluitoare și a unor subtilități fascinante ale acestei minunate muzici.

Simon

Pe bună dreptate răsplătit cu aplauze entuziaste, Simon Trpceski s-a dovedit a fi o personalitate jovială și impresionant de generos. Primul bis pe care l-a oferit a fost ca un gest de mulțumire pentru orchestra care l-a acompaniat: Vocaliza de Rachmaninov unde s-a pus cu grație în planul secund primului violoncelist al ansamblului. A acompaniat aș spune aproape cu duioșie aceasta muzică celebră, cântată cu multă plăcere de solist, iar gestul său a generat admirația necondiționată a publicului. Cel de-al doilea bis a readus zâmbetele pe fața tuturor: un cântec popular macedonean actualizat pianistic și redat magistral.

Un zâmbet necesar, pentru că urma Simfonia a III-a de George Enescu, unde ai nevoie să intri destins, pentru a te putea contracta în cele mai neobișnuite poziții sufletești, doar pentru ca la final să treci într-o zonă unde cuvintele nu mai încap.

Vasily Petrenko a desfăcut Simfonia  a III-a de George Enescu în idei clare, recognoscibile. Tema cea mai pregnantă a lucrării transcende prima parte și se materializează și în a doua: Petrenko a reliefat-o de fiecare dată, ca intr-un joc de memorie: un element clar care oferă reperul, respiro-ul pentru ascultător, astfel încât să poată savura ceea ce se întîmplă în rest.Primele două părți ale simfoniei alternează dezvoltările de tip beethovenian cu pasajele lirice, camerale. Vasily Petrenko a gradat excepțional toate acumulările de tensiune, a înțeles matur orchestrația enesciană și avînd o viziune atât de clară asupra interiorului muzicii, a reușit să facă și publicul să poată trăi liber audiția.

Muzica lui Enescu, o bogăție de afecte

Joc de memorie pe note de Enescu

Dacă aș vrea să caut neapărat un mic defect, aș spune mi-a lipsit din partea membrilor orchestrei un anume sentiment de abandon în față melodicii enesciene în momentele camerale, mai ales la suflători. Lui Enescu îi sunt specifice aceste „retrageri” în momentele cheie ale unei compoziții. Structura sa este grandioasă prin avalanșa de sentimente pe care o generează, și nu prin insistența de tip germanic pe culminație. „Retragerile” sunt ca un semn de apusă eleganță și curtoazie, și conțin de fapt o tensiune superioară pasajelor în fortissimo cu care ne-a obișnuit simfonismul european.  Este însă foarte greu de realizat această alternanță pentru o simfonie pe care o interpretezi în premieră, mai ales că muzica lui Enescu conține o bogăție de afecte pentru care nu îți ajunge o viață să o descoperi, așa că am apreciat că dirijorul le-a recunoscut și aproape că le-a explicat publicului și sunt convinsă că dacă vor relua interpretarea, vor găsi noi și noi valențe ale acestei compoziții. Partea a treia a lucrării este o respirație largă, extinsă, așa că lirismul ei a putut fi construit fără obstacole de Vasily Petrenko.

Cu ajutorul Corului Filarmonicii George Enescu din București, pregătit de Iosif Ion Prunner, au redat superb starea interiorizată, de rugăciune din această secțiune. Au cântat implicat, precis, dăruit, au fost cu adevărat un instrument în plus al orchestrei.

Petrenko2

Vasily Petrenko a reușit să țină alert tot ansamblul, nu s-a abandonat în spatele tempo-ului lent și a trăit fiecare notă savurând toate timbrurile aparatului orchestral. Am remarcat o corespondență fabuloasă între momentul clopotelor și cel a finalului propriu zis, la contrabas. Clopotele generează pentru publicul român spațiul moldav spritual, care tinde spre infinit, iar ultimele note în registrul grav extrem , concluzia întregii simfonii, gravitatea lumii pe care o locuim.

Însuși dirijorul declara că această simfonie îl lasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Corespondențele sunt, desigur, pur subiective, dar felul în care Petrenko a decis să construiască ultima parte a simfoniei relevă seriozitatea și plăcerea care l-au condus în tot acest demers memorabil, monumental.

George Enescu ne-a fost cu adevărat descifrat în seara de 18 septembrie în festivalul care îi poartă numele. De muzica lui   ne putem apropia poate mai ușor când este tălmăcită mai întâi academic, când interpretul încearcă să își explice tot ceea ce scrie în partitură înainte de a citi împreună cu ansamblul. Vasily Petrenko este unul dintre acei rari dirijori care l-au luat pe Enescu în serios și care au inteligența de a aprecia potențialul expresiv uriaș al acestei muzici.

După dezamăgirea profundă din partea lui Christian Thielmann, care a refuzat inexplicabil apropierea de Simfonia de Cameră op.33, interpretarea lui Petrenko a fost ca un balsam pentru sufletele care aveau nevoie de această versiune a muzicii enesciene.

Lumea se schimbă, pe marile scene apar noi personalități, dinamice, dăruite, profesioniste, complete și, mai ales, fără complexe. Cred că este lumea în care este necesară, mai mult ca oricând, muzica lui George Enescu.

 

Distribuie