George Enescu
Distribuie

Cum ediția 2015 a Festivalului Enescu aduce peste 20 de lucrări de George Enescu în interpretări moderne ale unora dintre cele mai importante orchestre din lume, vă invităm să descoperiți prin ochii compozitorului Cornel Țăranu două dintre lucrările esențiale compuse de Enescu.

de Irina Hasnaș

Interviul din care Irina Hasnaș a selectat fragmente a apărut inițial în volumul Dialoguri Magice de Irina Hasnaas și Corina Radoi (Editura ICR/2007) și este repordus cu acordul autoarelor.

Cornel Țăranu despre compozițiile enesciene:

 

  • Simfonia a IV-a

Cea de a patra simfonie a lui George Enescu urmăreşte linia celei de a III-a care este clară, cu o scriitură foarte clasică şi limpede. Este o simfonie ce poartă în ea germenii unei simplificări, în comparaţie cu cea de a doua care este foarte densă, un pic prea încărcată.

Manuscrisul este într-o stare foarte bună şi s-au descoperit două versiuni orchestrale ale primei părţi, adesea interpretate.

Noi am ales-o pe cea de a doua ca formă definitivă pe care Enescu ar fi preferat-o. Nu există, din păcate, decât o schiţă complet orchestrată a celei de a treia mişcări, cea lentă şi este tot ceea ce avem până în prezent. Enescu a vorbit mult despre această simfonie dedicată lui Gabriel Faure, muzician foarte ascuns, precum Maurice Ravel, care nu îşi arăta niciodată manuscrisele.

Ele există la Muzeul “G.Enescu” într-un mare dosar pe care l-am primit de la Paris. Se pare că dorinţa sa era ca să mai trăiască încă zeci de ani să termine tot ceea ce începuse.

 

  • Suita Impresii din copilărie:

Impresii din copilărie este un ciclu cu o dramaturgie asemănătoare ciclului cosmic văzut prin ochii şi sensibilitatea copilului. Mai întâi este bătrânul meşter care-şi deapănă cântul, este râul din spatele grădinii şi apoi cântecul de leagăn pentru acest copil care trebuie să adoarmă şi care nu o face deoarece vântul suflă în horn şi produce un zgomot neliniştitor realizat de George Enescu cu coarde duble sul ponticello.

Mai este furtuna care îl sperie pe copil.

În final lucrurile se calmează, soarele revine dând viaţă noii expansiuni, elanului de afectivitate.

Nu exista un florilegiu , exista o dramaturgie interioară. Aceasta este şi raţiunea pentru care artistul nu face decât o singură pauză în ciclu, după cea de a treia parte , apoi ultimele şapte imagini se înlănţuiesc, deoarece pornesc dintr-un anume moment al vieţii copilului care este minunat de tot ceea ce vede, aude şi îl transportă către ziua următoare când soarele îi dă încredere.

Când suntem copii, părinţii ne oferă un cerc să ne jucăm. Când suntem mari, o femeie ne dă un inel. Mai târziu ca să te consolezi că îmbătrăneşti, oamenii buni îţi oferă o mică coroană de lauri. Sunt atâtea fabrici, toate din noua lume, care fabrică jucării . Lăsaţi-mă să adaug ceva. Vorbeam de Contesa de Noailles. Într-o zi a dorit să vorbească cu mine despre acest subiect al gloriei, despre admiraţie şi, deodată, mi-a spus: Există ceva ce se află mai presus de glorie? . I-am spus NU! Gloria nu reprezintă nimic ceea ce este mai presus de frumuseţea, emoţia, bucuria dezinteresată, de a participa la toate acestea”. – George Enescu

  

 

 

Distribuie