Zubin Mehta, Dirigent
Distribuie

Zubin Mehta va interpreta la Festivalul Enescu, alături de Orchestra filarmonică din Israel, şi Simfonia a IX- a creată de Gustav Mahler. În iunie 1912 lucrarea este cântată pentru prima dată la Festivalul de muzică din Viena de către Bruno Walter.

de Mădălina Mărgăritescu

Gustav Mahler şi Zubin Mehta doi dintre artişti reprezentativi ai secolelor XIX şi XXI s-au remarcat în două activităţi esenţiale, în direcţia orchestrei şi a operei. Talentul excepţional de dirijor i-a propulsat pe inconfundabilii artişti la conducerea celor mai prestigioase orchestre.

Dacă Mahler la 10 ani dă primul recital de pian, Zubin Mehta începe să se apropie de muzică pe la vârsta de 6-7 ani când învaţă de la tatăl său, dirijorul Mehli Mehta, cum să aprecieze muzica, ce anume trebuie remarcat, cum să citească o partitură. Toate acestea le deprinde în momentele în care, alături de tată, asculta o înregistrare cu partitura deschisă pentru a remarca variatele instrumente dintr-o orchestră.

Când Zubin Mehta a urcat pe scenă, a pus orchestra sub vraja sa

 

Mehli Mehta îi oferă fiului său şansa de a conduce la vârsta de 16 ani o repetiţie a Orchestrei Simfonice din Bombay. Despre acel moment violoncelistul George Lester povestea, într-un interviu acordat revistei Time Magazine, că atunci când Zubin a urcat pe scenă, a preluat imediat comanda, oferindu-le celor din orchestră indiciile corecte, i-a pus sub vraja sa.

Aceeaşi putere magică o exercita şi Mahler, interpreţii cât şi ascultătorii simţeau, după cum aflăm din însemnările lui Paul Stefan-Gruenfeldt din lucrarea „Studiu despre personalitatea şi opera lui Gustav Mahler” (1913), uşurinţa şi siguranţa dirijatului. Vraja cu care învăluia orchestra şi auditoriul trebuia experimentată pentru a fi înţeleasă deoarece cuvintele nu o puteau descrie.

Zubin Mehta ia contact cu muzica lui Gustav Mahler în perioada adolescenţei când ascultă în Bombay (Mumbai) Simfonia a IV-a.

Muzica lui Mahler, de o somtuozitate comparabilă cu pictura lui Gustav Klimt

 

„Magicianul şi alchimistul sunetelor” , cum îl numeşte Paul Stefan-Gruenfeldt pe Mahler, era admirat de contemporanii săi pentru calităţile de dirijor cu toate că mulţi dintre cei formaţi în tradiţia clasică îi judecau lucrările, considerându-le „vulgare şi banale în ceea ce priveşte substanţa şi incoerente din punct de vedere al formei”. De partea dirijorală Mahler se apropie după eşecul primei sale opere, cantanta „Das Klagende Lied”, creată în 1880. În luarea deciziei contribuie şi atitudinea negativă a muzicienilor. Interpretările din Mozart, Wagner şi Simfonia a XIX-a a lui Beethoven îi consolidează reputaţia. Simfoniile pe care le va compune îşi au punctul de plecare în Simonia a XIX-a a lui Beethoven şi a XIX-a lui Bruckner.

Muzica lui Mahler este de o somtuozitate comparabilă cu pictura lui Gustav Klimt, unul dintre artiştii aflaţi în cercul de prieteni ai soţiei sale, Alma Schindler. De altfel şi anumite opere ale pictorului au avut parte de opinii severe în acea perioadă.

gustav klimt - moartea si viata

Gustav Klimt – Viaţa şi moartea

Semnătura orchestrală a compoziţiilor poate fi asociată cu paleta tablourilor lui Klimt. Regăsim opere muzicale şi artistice minuţios alcătuite, de largi dimensiuni, bogate în simboluri, cu teme bine documentate ce au referinţe în zona literaturii, filosofiei. Pe lângă studiile de muzică pe care le urmaseră la Conservatorul din Viena, Mahler este atras şi de filosofie, literatură. Referinţele esenţiale vor fi Nietzsche, Kant, Schopenhauer, Goethe, Dostoïevski.

În timp ce Mahler şi-a dorit să realizeze un portret muzical al vieţii luată ca întreg, Klimt a conceput unul artistic aşa cum observăm în lucrarea „Moartea şi Viaţa” (1910) pe care artistul o descrie ca fiind „cea mai importantă pictură figurativă”. Mahler îşi dezvoltase o succesiune de emoţii atât pentru lucrările pe care le interpreta cât şi pentru propriile creaţii.

gustav mahler

Gustav Mahler – fotografie de arhivă

Cu o tehnică precisă şi clară Zubin Mehta ghidează, ca un fir al Ariadnei, orchestra şi auditoriul în labirintul compoziţiilor lui Mahler. Gravitatea precum şi complexitatea acestei muzici sunt puse în valoare de renumitul dirijor indian.

Gustav Mahler a plăsmuit o muzică consistentă căreia trebuie să-i dedici timp, are nevoie de răbdare pentru a fi înţeleasă. Modelul de analiză dezvoltat de Panofsky pe trei nivele de interpretare (al percepţiei, tematic şi al conţinutului) pentru „citirea” unei opere de artă s-ar putea aplica şi limbajului muzical. Operele create de Mahler sunt rezultatul unor interferenţe din domeniul literaturii, filosofiei, iar pentru a urmări şi înţelege conţinutul lucrării este nevoie de o abordare interdisciplinară. Muzica lui Gustav Mahler nu provoacă doar emoţie, transmite cunoaştere şi comunică.

Entuziasmul şi „dragostea pentru ceea ce faci” au fost acele imbolduri fermecate care au dat naştere fenomenelor Gustav Mahler şi Zubin Mehta.

Distribuie